fbpx

Niciodată nu ești pregătit în totalitate pentru ce va urma așa că trebuie să păstrezi tot ce ai din tine și să te bucuri în deplin de prezent. (interviu)

Noi te cunoaştem deja. Spune-le şi celor care citesc acum câte ceva despre tine.

Am 16 ani, sunt a 10-a la liceu și pot să spun că încă din gimnaziu am aspirat către lumea captivantă a actoriei și respectiv a teatrului, având în vedere că îmi place sa jonglez cu propria imaginație și creativitate. Primul meu contact cu această latură artistică l-am avut când am ales cu un grup de prieteni să pun în mișcare un film, unde eu am ocupat rolul principal. Chiar de atunci, am simțit că acele momente, în care înregistram scene, erau cele în care nu mai aveam nicio limită în a mă exprima. Nu ne-am folosit deloc de replici deja gândite, ci am abordat improvizația, eu lăsându-mi ideile să curgă liber în mediul creat. Așadar sunt de părere că teatrul este o modalitate perfectă de a-ți petrece timpul liber pentru experiența pe care o oferă și cunoștințele noi pe care le dobândești de-a lungul acestei călătorii magice.

Când ai ajuns la noi şi ce te-a convins să rămâi?

Nu sunt de mult timp la T.A.C, dar ce e drept este că din septembrie (anul acesta) am avut parte de multe clipe memorabile din care am învățat o sumedenie de lucruri despre ce înseamnă dezvoltarea minții noastre dar și despre formarea unui caracter propriu, la cursuri. Faptul că mereu cursul de sâmbătă devenea highlight-ul weekend-ului meu, m-a convins că este locul potrivit pentru mine de a împărtăși cu ceilalți din colectiv, fără teamă, ideile mele și momente extrem de speciale într-o atmosferă foarte prietenoasă și safe.

Care a fost personajul care ţi-a plăcut cel mai mult dintre cele pe care le-ai jucat?

Am jucat un singur personaj până acum la T.A.C și chiar dacă am reprezentat un tip de persoană foarte diferită de cum sunt eu în realitate, m-am și regăsit în el prin calitățile care l-au adus la viață pe scenă. Pentru a-mi fi mai ușor să-l interpretez, când l-am conceput, am ales să împart cu el aceeași pasiune: desenul, dar și capacitatea sa de fi cât mai aparte de ceilalți pentru a ieși în evidență. Sigur, personajul meu se deosebește de mine prin faptul că are curajul să ceară ajutor la nevoie, chiar să se folosească de oameni, deoarece e foarte sigur de cine este și valoarea sa dar și din cauză că este foarte chill despre toate nebuniile care-l înconjoară nu numai pe el, ci și pe cei care i se alătură cercului lui de apropiați.

Dacă ar fi să rămâi cu o lecţie învăţată (sau mai multe) de pe urma personajelor pe care le-ai jucat, care ar fi?

Jucând acest personaj, am realizat că și atunci când crezi că cunoști o persoană, lucrurile iau o întorsătură și primești, în schimb, fix opusul de la ce te-ai așteptat inițial. Niciodată nu ești pregătit în totalitate pentru ce va urma, așa că trebuie să păstrezi tot ce ai din tine și să te bucuri în deplin de prezent. Personajul meu așa a și procedat: nu a lăsat pe nimeni sau nimic să-i vină în cale și a învățat din trecut pentru a evolua, rămânând sincer cu el însuși, fără să se piardă în amănunte pentru ceva deja întâmplat și concentrându-se pe momentul actual.

Cum au contribuit cursurile T.A.C. la dezvoltarea ta?

Chiar simt că pe perioada scurtă, dar frumoasă, a acestor luni, am reușit să-mi înving fricile despre prezența mea în public și am făcut rost de o nouă abilitate: cea de a privi lucrurile din altă perspectivă din simplul motiv că eu săream direct la concluziile mele și nu analizam situația și din partea celorlalți. De asemenea, consider că sunt mult mai relaxată în ceea ce privește conversațiile zilnice cu alți oameni și desigur, văd totul cu un strop de culoare în plus pentru că am înțeles vizunea din care trebuie sa observ totul.

Cum e să interpretezi un personaj?

Este foarte amuzant când încerci să găsești modul prin care poți să interpretezi un personaj, pentru că sunt atâtea modalități, dar nu înseamnă că toate sunt cele potrivite. Cheia este să afli ce-ți vine de la sine când îl joci și cum să pară cât mai natural , deoarece atunci când îl pui în acțiune pe scenă, contează numai el, iar propria ta persoană nu trebuie recunoscută de spectatori, ei venind să urmărească fix pe altcineva. Personal, prin acest proces, chiar am descoperit părți pe care vreau să le schimb la mine deoarece am avut ocazia de a le exersa, testa, pe personajul meu.

Vrei să ne împărtăşeşti ceva amuzant despre Marius?

Cel mai mult mi-a plăcut la Marius a fost că ne-a dăruit libertatea de a ne crea propriile personaje, dar și de a veni cu idei pentru spectacol ca totul să fie cât mai ușor posibil pentru noi, cursanții. În plus, știa cum să ne facă sa râdem împărtășind cu noi și din experiențele sale de viață și chiar să interpreteze, în cele mai amuzante căi, personajele fiecăruia dintre cursanți și cum ar trebui modelate.

Vrei să le explici şi celor care încă nu ştiu despre noi ce se petrece la cursurile T.A.C., cum sunt?

Mai întâi, participăm în jocuri de echipă ca să putem să ne cunoaștem colegii din grupă și pentru ca la sfârșitul modulului, relațiile, conexiunile, create între personajele din piesă să pară cât mai reale posibil. Apoi, avem jocuri individuale, de improvizație, pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru fiecare în parte, iar pe final construim personajele și punem la capăt spectacolul.

Îţi mulţumim foarte mult că ai răspuns pozitiv invitaţiei noastre. 🙂 

Vă mulțumesc și eu, mă bucur că am avut această oportunitate!

Share this post: