Sindromul de burnout la copii este cât se poate de real. La fel de real ca în cazul adulților. De ce scriu despre sindromul de burnout? Pentru că mai sunt două săptămâni până începe școala. Și pentru că, de curând, am dat peste o postare a unei mămici, care suna cam așa:
Vă rog să mă ajutați cu un psihoterapeut pentru fiica mea. Este într-un stres continuu cu școala și a ajuns să somatizeze.
Ce reprezintă sindromul de burnout la copii, cunoscut și ca surmenaj sau epuizare, și care sunt manifestările, așa cum sunt descrise de Organizația Mondială a Sănătății?
- stres cronic, cu alte cuvinte expunerea copilului pe o perioadă lungă de timp, în mod constant și solicitant la factori stresanți
- dificultate în organizarea modului de viață
- lipsa motivației de a termina proiecte sau a începe unele noi
- atitudine negativă sau indiferentă, apatie – eternul răspuns la orice întrebare “bine, cred …”
- hipercompetitivitate sau presiunea de a înregistra performanțe
- sentimentul de urgență
- conflicte de rol
- lipsa de relaxare și timp liber
- amânarea proiectelor sau procrastinarea
- iritabilitate și dificultatea de a gestiona emoțiile, care pot deveni copleșitoare
- anxietate, frici diverse, evitare
- depresie
- izolare socială – nu mai vrea să ia contact cu prietenii sau să meargă la activități care implică socializare
- dificultatea de a se concentra
- abuz de substanțe
- comportamente de risc și/ sau autovătămătoare
Cam lungă lista, așa-i? Și, din păcate, semnele unui burnout sunt greu de identificat la început. Cei mai mulți părinți ajung să-și dea seama de dificultățile cu care se confruntă copilul lor abia când notele încep să scadă, când apar absențe nemotivate sau când problemele medicale sunt din ce în ce mai dese.
Din 26 septembrie începem sesiunea de toamnă, primul modul de cursuri de teatru din anul școlar 2023-2024. Înscrierile sunt deschise şi nu necesită o experienţă anterioară.
Acum apar și somatizările. Ca părinte, poate îți sunt cunoscute desele dureri de cap sau de burtă ale copilului tău în preajma testelor sau examenelor importante. Nu sunt totul. Somatizările pe bază de stres pot declanșa boli cronice sau autoimune.
Bun, acum că ne-am familiarizat cu sindromul de burnout la copii, iată cum atelierele de teatru în engleză pot contribui la combaterea stresului.
Emoțiile joacă un rol important în dezvoltarea noastră personală, profesională și, după caz, academică. Ce facem cu ele când sunt prea multe sau nu ne sunt foarte cunoscute?
De ce spun asta? Sunt șase emoții de bază: bucuria, tristețea, frica, furia, dezgustul și surprinderea. Iar acum voi face o analogie cu cele trei culori de bază din care putem să extragem o mulțime de nuanțe. Să luăm ca exemplu rușinea. Nu se încadrează în cele 6 emoții de bază, dar poate cuprinde frica (de o notă mică, de pedeapsă, de excludere), tristețea (nu sunt suficient de bun), furia sub formă de (auto)învinovățire, neputință …
Rezultatele studiilor au arătat că o reglare emoțională adaptativă reduce considerabil riscurile unui burnout. Să luăm exemplu felul în care un copil gestionează emoțiile generate de o notă mică. O reglare emoțională adaptativă înseamnă că acestă notă mică nu reflectă cine sunt eu, ci efortul pe care l-am alocat pentru acest test. În acest caz, perspectiva mea este legată de ce lecție pot să învăț ca urmare a acestei note mici: data viitoare mă organizez din timp sau dacă îmi fac temele regulat, îmi va fi mai ușor să înțeleg materia și să iau note mai mari la următoarele teste.
Pe de altă parte, o reglare emoțională dezadaptativă implică gânduri legate de propria persoană. Un copil care își suprimă emoția, adică nu își dă voie să plângă sau să fie furios, se poate raporta la aceeași notă mică sub forma devalorizării: sunt prost, ce rost mai are să încerc; nu o să reușesc niciodată …
Cursurile de teatru au rădăcini în procesele naturale de dezvoltare ale copiilor. Poveștile și jocurile de rol sunt specifice copilăriei și reprezintă principala formă de învățare a copiilor. Pe măsură ce creștem, pierdem ludicul. Ori este binecunoscut faptul că ludicul este legat în mod direct de creativitate și flexibilitate mentală, atât de necesare în viața unui adult, în special în sfera profesională. Ironic sau nu, ludicul nu este permis în școli. Din păcate, în sistemul educațional formal încă patronează “trebuie absolutist”, acel pat a lui Procust, unde trebuie să ne încadrăm cu toții.
Pentru cursanții noștri, #YouTheatreClub reprezintă un spațiu sigur (safe) de exprimare a curiozităților și conflictelor asociate vârstelor lor și explorarea soluțiilor alternative prin folosirea metaforelor, personajelor fictive și jocurilor de imaginație. Se crează o zonă a tranzacțiilor emoționale și sociale, o perdea a rezolvării problemelor cu care ei se întâlnesc în viața de zi cu zi. Și, la fel de real, o perdea a exprimării bucuriilor și reușitelor. Și când spun asta, îi am în minte pe foștii cursanți (acum tineri adulți) care ne vizitează sau ne sună să împărtășească cu noi evenimentele din viețile lor. Și asta e înalțător. Să știm că putem să contribuim la dezvoltarea inteligenței emoționale a multor generații de copii, de aproape 10 ani încoace.
Referințe
