fbpx

Jurnal de carantină: despre online, traineri şi cursanţi. Sau de ce este important să rămânem conectaţi

Jurnal de carantină: despre online, traineri şi cursanţi. Sau de ce este important să rămânem conectaţi

Aproape o lună de când nu ne-am mai întâlnim fizic cu copiii, de când suntem nevoiţi să ne adaptăm unei noi realităţi pentru care nu am fost pregătiţi. Azi “celebrăm” această lună cu un jurnal de carantină, cum se cuvine.

Încerc să scriu acest articol într-o notă optimistă, dar nu înainte de a sublinia faptul că pentru mulţi dintre noi este o perioadă dificilă în care suntem nevoiţi să ne creăm alte obiceiuri, o altă rutină, să lucrăm de acasă şi să ne distanţăm social. Grijile pot fi percepute mai intens, la fel şi stările de anxietate care se ascund în gânduri disfuncţionale, nelinişti, insomnii, agitaţii, pierderea poftei de mâncare sau, din contră, mâncatul compulsiv. Este important să combatem anxietatea, aici găsiţi şi un program de dezvoltare personală în 8 zile, valabil pe perioada carantinei. Într-o notă mai amuzantă, actriţa Luminiţa Bucur ne îndeamnă, într-unul dintre mesajele ei video, să avem grijă de noi, să ne hidratăm tenul căci altfel riscăm să ieşim mai urăţi din carantina asta.

Ei bine, revenind, nici pentru copii nu este uşor, chiar dacă începutul carantinei a venit ca o vacanţă pentru ei, lucrurile în realitate nu stau aşa. Am reuşit să ne revedem cu ei în a doua săptămână de (auto)izolare, atunci când au început şi restricţiile. Mă bucur că au dat curs invitaţiei noastre de a rămâne conectaţi şi pentru că ştim cât de importantă este rutina mai ales pentru ei, am continuat cursurile la programul obişnuit. Am schimbat doar locaţia. Este greu să îi ştii la distanţă, teatrul înseamnă emoţii. Emoţii pe care le trăieşti pe scenă, în sala de curs, acolo unde înveţi să empatizezi şi să transmiţi mesajul.

De ce am ales să continuăm cursurile online? 

Pentru că, deşi ne-am distanţat social, nu am dorit să ne distanţăm şi emoţional. Pentru că în aceste zile ai impresia că doar tu treci prin diferite stări de anxietate şi este important să comunici şi cu alte persoane. Pentru că la club s-au creat prietenii şi pentru că în toţi anii aceştia, TAC a câştigat încrederea părinţilor şi copiilor, mulţi dintre cursanţii noştri simţind comunitatea creată ca o a doua familie. Pentru că la TAC nu sunt judecaţi, sunt acceptaţi aşa cum sunt şi încurajaţi să îşi exprime felul autentic de a fi. Pentru că în continuare îi ajutăm să îşi folosească resursele interioare în beneficiul lor şi pentru că întâlnirile săptămânale, online în această perioadă, sunt ocazii de învăţare prin joacă, relaxare şi dezvoltare personală. Şi pentru toate astea, suntem extrem de recunoscători oamenilor din jurul nostru.

Copiii, ca şi noi, resimt stresul acestor zile de aceea conectarea online cu profesorii lor şi colegii de la şcoală sau de la cluburile pe care le frecventează, dincolo de suportul educaţionl, le oferă şi suport în validarea emoţiilor resimţite şi îi asigură că sunt normale în acest context şi că nu sunt singuri. Rutina, o altă arie importantă şi deloc de ignorat. Copiii erau învăţaţi cu un program zilnic, pe cât posibil este esenţial să le asiguraţi o continuitate, fie ea şi online.

Chiar şi în condiţii de semi-normalitate, ne este dor de tinerii noştri actori şi sperăm să ne vedem cu bine cât mai curând. Până atunci, aveţi grijă de voi şi #statiacasa.

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Share this post: